luni, 9 martie 2026

Niciodată în istorie familiile nu au stat atât de aproape… și atât de departe.


Stăm în aceeași casă, la aceeași masă, uneori chiar pe aceeași canapea… dar fiecare este într-o altă lume. Tatăl derulează pe telefon. Mama citește mesaje. Copilul stă cu ochii lipiți de ecran. Trei oameni în aceeași cameră, dar liniștea dintre ei este mai mare decât distanța dintre două orașe. Nu mai vorbim. Nu mai povestim. Nu mai ascultăm. În multe case nu se mai aud întrebări simple precum „Cum ți-a fost ziua?”. Nu se mai aud râsete lungi. Nu se mai aud povești despre școală, despre copilărie, despre viață. Se aud doar sunete de notificări, vibrații de telefoane și degete care alunecă pe ecran. Copiii cresc lângă părinți… dar fără părinți. Pentru că trupul nostru e acolo, dar mintea noastră e într-un telefon. În timp ce copilul încearcă să spună ceva, noi spunem mereu „stai puțin”. Puținul acela se transformă în ani. Ani în care copilul învață încet că nu e atât de important. Învață că ecranul are prioritate. Învață că lumea virtuală primește mai multă atenție decât el. Și vine o zi când nu mai încearcă să ne spună nimic. Nu pentru că nu mai are ce spune… ci pentru că a învățat că nu este ascultat. Și atunci părinții se miră: „De ce nu mai vorbește copilul cu noi?” Pentru că ani de zile a vorbit singur lângă noi. Pentru că ani de zile noi am fost acolo… dar nu am fost prezenți. Telefonul ne-a furat timpul, atenția și, încet, relațiile. Copiii nu își vor aminti ce model de telefon am avut. Nu își vor aminti câte like-uri am primit. Nu își vor aminti câte mesaje am trimis. Dar își vor aminti dacă atunci când veneau să ne arate un desen noi ridicam ochii spre ei… sau le spuneam „nu acum”. Își vor aminti dacă atunci când voiau să ne povestească ceva, noi ascultam… sau continuam să derulăm pe ecran. Într-o zi, copilăria lor se termină. Fără să ne întrebe. Fără să ne aștepte. Și atunci vom avea tot timpul din lume să stăm pe telefon… dar nu vom mai avea copilul de lângă noi care să ne tragă de mână și să spună „tati, uite ce am făcut”. Telefonul poate aștepta. Copilăria nu. Iar cea mai mare tragedie a vremurilor noastre nu este că avem prea multă tehnologie… ci că, din cauza ei, am început să pierdem lucrurile care contează cu adevărat.

luni, 17 martie 2025

Elevi gorjeni calificați în faza națională a Olimpiadei Micilor Istorici ”Nicolae Iorga” Tg-Jiu



 Desfășurată la sfârșitul săptămânii trecute la Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru” Tg-Jiu, faza județeană a Olimpiadei Micilor Istorici ”Nicolae Iorga”-organizată de SSIR Gorj-a presupus 85 de elevi calificați și 9 elevi care vor reprezenta județul la faza națională în 10 mai 2025, informează Școala Gorjeană.

Elevii calificați pentru faza națională sunt următorii:

-clasa a V-A  -Miroiu Alexandru –Petruș-Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” Tg-Jiu-profesor Claudiu Mărăcine

-clasa a V-a  -Nebunu Eduard Andrei- Colegiul Național ”George Coșbuc Motru-profesor Maria Marcela Bivolaru

-clasa a V-a –Cotocel Alexia Elena-Școala Gimnazială ”Constantin Brâncuși” Tg-Jiu-profesor Liviu Groșanu

-clasa a V-a –Păsărică Lăcătușu Radosu Adrian-Școala Gimnazială ”Constantin Brâncuși” Tg-Jiu-profesor Liviu Groșanu

-clasa a VI-a-Croitoru Tudor Cristian-Școala Gimnazială Ciuperceni-profesor Cătălin Vasile Frătuțu

-clasa a VII-a-Mischie Radu-Școala Gimnazială ”Alexandru Ștefulescu” Tg-Jiu-profesor Manuela Săvulescu

-clasa a VII-a –Bîjnea Teodora Irina-Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești-profesor Cornel Șomîcu

-clasa a VII-a –Cioabă Mihail-Liceul de Arte ”Constantin Brăiloiu” Tg-Jiu-profesor Ionel Cioabă

-clasa a VII-a-Dobrescu Andrei Alexandru-Liceul de Arte ”Constantin Brăiloiu” Tg-Jiu-profesor Ionel Cioabă

Preluare: Școala Gorjeană


MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo