ÎNȚELEPCIUNE

M-am săturat să-mi spun părerea,

Vorbind ORICÂND despre ORICE.

Îmi văd de treburile mele,

Și dacă-ați ști ce bine e..

Căci când eram la începuturi

Vroiam mereu să spun ceva,

Chiar dacă treaba-n chestiune..

Adeseori ori nu mă privea!

Cădeam de multe ori în plasa

Unor agenți provocatori,

Că-s pline vremurile noastre

De farisei ispititori..

Da, îmi cereau să-mi spun părerea

Și să dezbat orice subiect,

Iar eu, luat adesea-n pripă,

Nu răspundeam chiar la obiect..

Doar nu suntem în viața noastră

Mereu ÎN TOATE specialiști..

Mai bine să nu-ți dai părerea,

Decât, vorbind greșit, să riști!

Și-atunci când zici ceva la oameni

Să spui că e PĂREREA TA,

Căci, bineînțeles, se poate

Să fie și greșeli prin ea..

Dar nu, în vremurile alea

Credeam, naiv, că-n tot ce spun

E doar înțelepciune pură..

Credeam că tot ce zic e bun!

Iar când, șezând pe un fotoliu,

Din când în când mai reciteam,

Descoperindu-mi vreo eroare,

În suflet tare mă mâhneam..

Pe frunte-mi apărea sudoarea

Și mâna mi-o treceam prin păr,

Văzând cu groază cum eroarea

Eu o numisem.. ADEVĂR!

E-o spovedanie aceasta?..

Putem să o chemăm și-așa,

Dar din greșelile-mi trecute

Aș vrea să învățați ceva,

Anume că Hristos nu-ți cere

Să spui CEVA despre ORICE,

Ci să vorbești cu multă grijă,

Iar dacă taci, mai bine e!

Iar când vorbești despre credință..

Să fii atent, că este foc!

De n-ai citit Filocalia,

Mai bine nu vorbi deloc!

Căci numai sfinții din vechime

Prin viața lor, primit-au har

Și ori interpretezi Scriptura

CA EI, ori totu-i în zadar!

Deci, fraților, vă rog din suflet:

Să nu vă credeți teologi;

Decât să semeni cunoștința,

Mai bine-ți este să te rogi.

Iar eu vorbesc de-acum încolo

Doar ce îmi este de folos,

Slăvindu-L cât mă ține gura

Pe Domnul meu Iisus Hristos!

de Preot Sorin Croitoru