Un creștinism fără iubire,
Cum astăzi unii ni-l propun,
E doar o biată amăgire
Și pierde ce avea mai bun,
Căci începutul lui și țelul
Și însuși scopul de a fi,
Puterea de-a-l trăi și zelul,
Sunt toate-n verbul A IUBI!
Ne pierdem singuri mântuirea,
Și nu din lipsă de Hristos,
Ci pentru că, pierzând iubirea,
Noi L-am făcut neputincios..
Nici nu ne-ascultă cei pe care
Ne străduim să-i convertim
Și ne privesc cu nepăsare,
Căci simt că noi nu îi iubim.
V-am spus deja: întâi IUBIREA,
Apoi discursuri de-orice fel;
Aceasta-nseamnă mântuirea:
Să crezi în El, iubind ca El!
Mă doare inima, căci iată,
Trăim un mare paradox:
Avem credința-adevărată,
Dar n-avem.. SUFLET ortodox!
Cândva găseai de amândouă
La neamul nostru cel străbun.
„Rușine să vă fie vouă!”,
Din cer strămoșii azi ne spun,
Căci unii și-au pierdut credința
Și râd de ea și-o necinstesc,
Iar alții și-au pierdut căința
Și sunt trufași și nu iubesc.
Puțini mai reușesc să-și țină
Arzând în piepturile lor
O sfântă inimă creștină
Și-un suflet cald și iubitor..
Să nu ne părăsești, Stăpâne,
Aprinde-ne, căci ne-am răcit..
Pierduți în poftele păgâne,
În suflete am sărăcit..
Mai dă-ne-un strop de bunătate
Prin harul Duhului Cel Sfânt,
Să fie iar creștinul frate
Cu orice om de pe pământ..
Prin fapte să trăim credința,
Uimind în viața de aici;
Să-Ți răsplătim bunăvoința,
Fiindu-Ți vrednici ucenici!
Preot Sorin Croitoru