sămânța sensibilității venită devreme,
pentru mai târziu.
Ridic privirea peste zare,
acolo unde copiii au întrebări,
în „De ce?” mi se opreşte sufletul
şi el întrebat de o mie de ori.
În necuprinse vorbe stă adevărul
şi culoarea dragostei fără sfârşit,
iubirea ta a pictat chipuri,
în bobul spicului de grâu aurit.
Eugenia Bucur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu